CHIRIÈšA ÃŽN CARNAVALde Vasile Alecsandri

Regia: Marius Bodochi

Distributia: Rodica Popescu Bitanescu, Marius Bodochi si Anca Sigartau

Cel mai reprezentativ poet al unei frământate epoci din istoria poporului nostru, Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastră timp de aproape jumătate de veac. Talent cu resurse multiple, Alecsandri şi-a câştigat merite de seama în poezie, în dramaturgie şi în proză. Comediile „Iaşii în Carnaval” , „Coana Chirița în provincie”, „Sânziana şi Pepelea”, drama „Despot Vodă”, povestirile „Istoria Unui galben Baltă –albă” etc, sunt realizări de mare valoare artistică. Comediile lui Alecsandri sunt structurate în jurul unui caracter, a unei singure trăsături de caracter (gelozie, zgârcenie etc) sau vizează păcate şi neajunsuri dintr-o anumită epoca. În carieră de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoană Chirița rămâne unul dintre cele mai reuşite personaje comice din dramaturgia românească. Vasile Alecsandri realizează un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj în centrul evenimentelor: Chirița la Iaşi, Chirița în voiaj, Chirița în balon. Aceste comedii au pregătit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale. „Chirița în provinţie” este structurată pe două acte. Numită iniţial „Înturnarea cucoanei Chirita”, această comedie este urmarea „Chiritei în Iaşi” sau „Două fete şi o neneacă”. Actul întâi prezintă personajele, şi pe Chirița certându-se cu ţăranii. Ea primeşte un răvaș de la Iaşi prin care soţul ei o anunţă că a fost avansat în funcţia de ispravnic. În actul doi, Chirița se plictisise de provincie şi hotărăşte să plece la Paris, unde va încearca să ii logodească pe Guliță şi Luluța. Chirița, comedie de moravuri surprinde modul de viaţă, moravurile unei epoci. Autorul apare în mod indirect în text prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Acţiunea comediei „Chirița în provincie” o prezintă pe Chirița, după ce-şi măritase cele două fete, într-o altă ipostază, caracteristică perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, când mica boierime este dornică de parvenire. Chirița vrea să-şi vadă soţul ispravnic, iar pe Guliță, fiul ei, să-l căsătorească cu Luluța, o fată orfană, dar care va moşteni o mare avere. Dar, Luluța este îndrăgostită de Leonaș, un tânăr isteţ şi cinstit, care întors din străinătate, vine la Barzoieni pentru a se căsători cu Luluța, spre îndârjirea Chiriței care încearcă să se opună. Chirița este un prototip al micului proprietar dornic să parvină în protipendada, e o cucoană cu teribile fandoseli cosmopolite, debitând cu candoare un stupefiant jargon franţuzit. Chirița poate fi socotită ca o caricaturizare a tendinţelor exagerat sau pretins inovatoare, aşa cum ursuzul şi greoiul Bărzoi încarnează conservatorismul sclerozat în vechi tabieturi. Opera “Chirița în provinţie” se încadrează în specia comediei, deoarece autorul satirizează cu sarcasm întâmplări, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, stârnind râsul, cu scopul de a le îndepărta. Tema comediei este critică instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale, iar ideea care se desprinde din continul ei este că o societate parazitară, bazată pe abuz, trebuie să dispară. Subiectul aparţine comicului şi critică arivismul micilor boieri rurali, care îşi dau aere de nobili.