Criticii de teatru au primit foarte bine montajul regizorului Eugen Făt, aspect exemplificat de articolul publicat în revista „Viața Liberă” de Victor Cilinca: „ "Am avut emoţii la premiera de sâmbătă a unei piese atât de cunoscute, deci greu de „înnoit”, dar am avut parte de o montare absolut uimitoare, prin curaj, în primul rând. În stil propriu Eugen Făt, regizorul superbei montări „Vânzătorul de vise”, acum un spectacol DUPĂ (aşa scrie şi pe coperta excelentului caiet-program al spectacolului) I. L. Caragiale: „O scrisoare… pierdută” (şi punctele de suspensie, care aparţin regiei, sugerează ceva!) Este greu să descriu inovaţiile spectacolului, fără a fura din surpriza de care eu şi alţii am avut parte, fiind prea puţin încrezător că se poate inova atât cu rezultate atât de bune! Când se montează iar şi iar un Shakespeare, un Cehov sau un Caragiale, se caută cel puţin un colţ de text neexploatat, un unghi nou, o re-datare – spectacolul acesta are de toate!"