Iunie – luna care desparte primăvara de restul… anului
Dar cum începe? Cu ziua copilăriei. Și de cine ne amintește? Bineînțeles, de Ion Creangă: Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă și nevinovată și drept vorbind, acesta-i adevărul și pentru că: Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Copii sunt bucuria vieții, copiii încalecă pe un băț și cred că-l călăresc pe Pegas, ei găsesc o bucurie în orice și, totodată sunt bucuria noastră. Sunt bucuria educatorilor și învățătorilor care au misiunea de a le îndruma primii pași în viață de a le forma deprinderi. Nu întâmplător, în această lună IUNIE este și ziua dascălilor, căci așa cum spune poetul: Puilor zglobii de oameni Să le dai învățătură, Pildă,creștere și cinste Cu asupra de măsură. Dă în sanctuarul școlii Nu porunci,ci doar povețe. Fii elev întreaga viață, Să înveți ca ei să-nvețe. Să-i înveți apostolește Cu răbdare,nu cu zorul, Precum pasărea învață Pe puișorii ei zborul. Cine dintre noi nu-și amintește chipul drag al învățătoarei sau învățătorului care l-a învățat să scrie primele cuvinte: mamă și țară? Și dacă tot am pomenit de Èšară, îmi vin în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire. Strămoșii trăiesc totdeauna: ori ca o dojană, ori ca o binecuvântare. Cuvintele lui ne amintește faptul că pe 24 IUNIE este Ziua Universală a Iei Românești și că trebuie să purtăm cu drag portul românesc. Ia este emblemă cultural-identitară a țării noastre Regina Maria obișnuia să meargă la întâlniri internaționale îmbrăcată în portul românesc. De asemenea, toate doamnele de onoare s-au evidențiat purtând ii. Celebrul cuplu Brătianu - Cantacuzino a impus această ținută ca pe un element de marcă, un element nu atât de pitoresc, nu atât de fastuos cât, mai ales, de emblematic. De aceea, Dimitrie Cantemir spune în „Descriptio Moldaviae”, în secolele XVII- XVIII că acest costum este cartea de identitate a românilor, pentru care oamenii se luptă să-l păstreze neschimbat. Dacă îți lepezi limba și portul nu mai reprezinți absolut nimic. Chiar pentru acele vremuri, cu patru secole în urmă, era o mare rușine, era de-a dreptul eliminator din societate, dacă cineva îndrăznea să nu se poarte „cum e portul” și să nu vorbească „cum e vorba” Sărbătoarea Iei promovează cămașa din pânză cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii. Bluza tradițională românească este celebrată de români odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru a arăta cât de mult prețuiesc portul românesc, oameni din peste 50 de țări din lumea întreagă îmbracă ia în această zi de sărbătoare, ziua Internațională a Iei. Popularitatea iei românești a crescut atât de mult, încât vedetele internaționale au început să o poarte ca ținută în tendințe.
Să fim mândri că suntem ROMÂNI, oriunde ne-am afla!